scânceau puii de noapte între scânduri
de teamă
îi închisese mama lor

vor aduce lumina
spuneau legende în șoaptă
vor ridica iar viața

oameni albi oameni negri
auziseră și ei când încă
știau unde le sunt casele
și era mult de-atunci
era mult

pământul dormea
iar pe ei îi înghițise timpul
de-atâta uitare
pierdută prin poduri
de praf

și zilele nu mai aveau nume
era doar o îngrămădire de azi
ieri cuvânt îngropat și mâine
cine-o mai trăi să ne spună

în colțuri de lacrimi doar
mai trăiau licăriri
cioburi de lumină ce
străluceau
când cineva spunea povestea
puilor de-ntuneric

nu mai e nimeni în cușcă
cineva a sfâșiat noaptea
într-un colț sângeriu
de zori