poate că nu am fost să fiu idee
pe care să o simți scânteie în suflet
când tăcerea se prelinge pe zid.

poate că nu am știut cum să fac
să îți ning obrazul cu fluturi
când orele se desfac în făclii

ori poate mâinile mele nu te-au atins
ca aripi pierdute în zbor
când tâmpla îți era obosită
și lumina rănea

poate dacă eram întuneric
voluptuos m-ai fi prins să îți fiu visul
de zăpadă arzând

și pentru că nu știu ce sunt,
lacrimă, idee, fluture sau fulg,
îmi aleg să fiu femeie în iarna
unui cântec uitat