"printre munti si printre vai,
trece o caruta..."
pasii mi se opresc si timpul revine
jocul oamenilor mici ma ridica ca pe un covor fermecat
zborul ma aseaza in verdele din spatele casei
acolo unde imparatia povestilor
ma facea print iar pe tine printesa
unde sub flori de mar batran imi imparteam fratii cu tine
in juraminte solemne
unde iti daruiam pietre pretioase
si flori de prins in par

mai stai o clipa vis al diminetilor tinere
mai spune-mi un alint,vorba a cantecului de leagan

oamenii mici isi incurca jocul printre picioarele-mi
intepenite inradacinate ca acel butuc ramas in urma marului din spatele casei
in palma-mi scoarta de pom neinverzit
imi ascund rodul unei flori de lacrima parfumata cu zambetul oamenilor mici

jocul continua
iar si iar
eu raman doar piesa din frunza uscata
trecuta prin adieri de amintiri tarzii