Indoiala se-ntinde in fiecare seara, pacloasa
descoperind alte margini din mine, dansand prin desert
malitiosi si arid de pizmasi se nasc demoni fanatici,
scormonesc, sapa adanc spirale-n vartejuri
glasuind ecoul urletului dement propagand amintiri.
Am resentimentul ideii adusa retinei ofranda
un ritm inegal de beduin fara somn:
Existi,
n-am uitat, dar te biciui, te chinui,
esti memoria spastica a noptii luminand ape vii.

Am asezat inima ta vrajita pe un pat de roze
intr-o oaza unde demonii mei ma urmeaza-n desert
si-am atarnat de un palmier o suvita din tine:
te strang la piept,
te respir,
ma imbat
si sunt trist.