Cuvântul când cade pe zidul tăcerii,
Guri mari se deschid prin cealaltă parte,
Și inima cântă muțește, și-mparte
Tămâia speranței și crucea durerii.

Veghez lângă maluri cu bărci părăsite
La vremea ce curge-n clepsidre păgâne,
Cânt oda ce valul n-a ști s-o îngâne;
Cuvintele cad sub altar răstignite.

Mă scutur de colbul greșelii trecute,
Renunț la cerșit pentru înc-o minune…
Ia-mi palmele strânse a rugă, și-mi spune
Cuvântul ce cade pe buzele-mi mute…