Copilul de la marginea strazii
plange de mana cu soarta pietrelor,
culege iluzii de la trecatori,
grabit sa-si consume tristetea.
Farsa isi numeste viata,
desi nu stie gramatica,
oameni garbiti mai ca-l calca
pe picioarele umede.
Ar fura o bucata de paine,
dar frigul i-a furat sperantele,
cosmar este clipa nascuta in suflet,
nedorit siroieste o lacrima.
Si anii trec,vise se spulbera,
ce-a mai ramas Doamne din trista lui soarta?
O lectie-i viata,n-o risipi copile
soptesc acum picurii dincolo de gratii...
Fa-ti templu din credinta,asculta chemarea,
nu renunta la iubire si dulce va fi zarea.
Cauta-n suflet o ruga si cant-o cu putere,
comori vor rasari peste tot iadul rai va naste... magie de sus,din inalt.