Cerul se înnegurase și un vânticel
legăna vârfurile copacilor.
Sunetul îndepărtat se rostogolea
în vazduhul dimineții
iar ecourile se rotiră
la marginile orizontului.
Vremea urâtă nu conta,
pe dinăuntru se simțea încălzit.
Știa...
Atunci când zorii se destramă
umbrele din lumi pierdute,
vin din sure văi de haos
pe cărări necunoscute.
Și la fel de bine știa
ca orașul legendar, ascuns,
era amenințat doar de propria veșnicie.