Ce vis ridicol să dobori
Cu pietre negre luna albă,
Cînd gratis ea se pune salbă
Și la omizi, și la condori.

Dar ce oroare s-o dobori!

Ce vis copilăresc! Nebunul
Dă cu garoafe-n închisori
(Grenade adunate-n zori)
Sperînd ce n-a putut nici tunul.

Dar ce frumos visa nebunul!

Dar ce puțină fu colastra
Acestor prunci născuți pribegi,
Nebunii-sclavi, nebunii-regi,
Și cît de friguroasă casta!

Și ce puțini născu IOCASTA!