Cand netezesc si strig si astup,
Ma pregatesc sa ma afirm in timp.
In multa intrerupta cautare,
Ma echilibrez pentru o trainica asezare .

Oftez prelung si nu renunt,
Ca munca mea sa aive pret .
Si intrerup pentru a incepe,
Marete fapte in cantecele mele.

Ca-n flori si-n cantece –eu– regasesc,
Si vis si falnic si ivire.
Si nascocesc mereu cu flori,
Paleta gandita in mii de culori.

Moment de visare, frumos si binete,
Speranta, mangaiere, cutezanta, tandrete.
Moment de cercetare prin truda, afirmare,
Pentru mai bine, frumos si tinerete.

Scotocesc in palete umbrite,
Toate dorurile neimplinite.
Ma doare cand aud vre-un suspin,
Printre florile ce le iubim.

Si-mi chem ingerii aproape,
Pentru a crea mai departe.
C-am inteles ca-i mai bine,
Sa te pot invata si pe tine.

Sa invat si pe cei ce ma urmeaza,
Cum se exerseaza tainic, cum se creaza.
Sa-nvinga cu mintea si cu fapta lor,
Al focului jeratec, de neincetat neajuns, inspaimantator.

Sa fie paine-n casa pentru toti vietuitorii,
Sa facem bucurie pentru toti muncitorii.
Ca PACEA in lume se castiga, mai bine, prin munca,
Si munca corecta va schimba in bine LUMEA multa.