Pe scări din ceară topită,
cu balustrada de aer încremenit
eu voi urca spre tine,
chiar de mă chinuiesc cumplit.
Cu mersul poticnit
și tălpile dezlegate de umbră
mă-ndrept spre tine grăbit.
Și de la capăt o voi lua din nou,
cu altcineva când îi voi fi iubit
căci de fiecare dată ajung
la capăt de scări, dezamăgit.