Privesc la ceas.
E miez de noapte.
Nici un pendul nu-mi bate
la poartă, să-mi arate
că timpul trece nepăsător
spre următoarea clipă.
Așeaza-te langă mine
și înarmează-te cu răbdare,
căci în noaptea asta
se vor naște stele.
Între timp, învață-mă
să fiu asemeni ție.
Privindu-te adânc,
ochii tăi au ceva din tristețea mea.
Dă-mi-te cu totul,
să te sorb,
să-mi vindec sufletul.