Captivă , în tine un timp am trăit
În locul anume ce-a fost pregătit
În cufăru-n care m-ai pecetluit.

În bezna pufoasă făcută să-mbine
S-adune-mpreună a noastre destine
Simțeam ca mi-e frică, dar numai de mine.

Am curs câteodată prin venele tale
În picuri de foc și dureri abisale
Croind împrejur lucrătură de zale.

În ochi-ți albaștrii făcusem altare
De apă sfințită prin ochiuri de soare
Spune-mi acum? Era apă sau sare?

Orice ar fi fost, acum nu îmi mai pasă
Că m-ai rătăcit prin tăcerea cețoasă
La fel ca sirena scăpată din plasă.