sunt ierni uneori ce ard în zăpezi
mai puternic ca o emoție în vara
unui țărm scânteietor de mare

sunt idei care apun în zori
adormite pe un cântec de floare
când vântul trece șăgalnic în plete

sunt nori desenați în albastru
cu fire de alb și de miere
himeric trăind înserarea

sunt pietre cu doruri de piatră
care visează să prindă
patima apei doar pentru ele

sunt ape alunecând pe nebunia
de a ajunge la cer
neostenite în visul de a fi lumină

sunt șoapte ce în umbră de suflet
lumănaratec se aprind
în înfiorarea de dor tremurândă


sunt tăceri
care înfloresc ca și frunze
în inimi
ce se ating ca și mâini