am îndrăznit să-i ridic pleoapa
sub care zăcea cocorul cu aripa frântă
palmele i-au sărutat zborul moale
ștergând din greșeală mirosul de mentă
proaspăt culeasă din câmpiile alizee

în privirea agonică
unicorni speriați alergau
să-și păzească albul de cenușa scuipată cu ură
de undeva din adânc
scuturându-și mituri din coamele împerecheate
fărâme de suflet viu evadau din trupul lor încă tânăr
blestemat să se zbârcească de păcate
apoi nu a mai fost nimic
decât dans ritualic
istovit

sărut ochiul închis
cald încă
dosind în buzunarul de la piept al cămășii ude
umbra privirii întoarse
s-o apăr de vântul de afară.