Pași pe nisip, albaștri,
Înviorați de valuri translucide.
Coridoare lungi, aplecate duios
Peste zborul pescarușilor.
Raze vesele, mângaind spuma stinsă
a țărmului

Și sunetul îndepărtat al culorilor,
al regăsirilor...

O frântută de poveste mi-a trecut
în zbor aproape de umăr
Și mi-a șoptit un sens vechi.
Din nou marea s-a învolburat!
Și-și revarsă triumful mai în larg,
mai spre adâncul întristat.

Bate vântul din nord... pescărușii s-au speriat.
Alungați de șuierul rece, își poartă trupul
greoi și zgribulit spre o altă geană a timpului.

Pași pe nisip, stinși în apa mării...
Þărmul intact, fără nume.