Chiar este nevoie de tine acum...
Atipisem
si m-am trezit pe acest scaun incomod
in aceasta camera plina ochi cu miere zaharisita
Am mare nevoie am implorat, l-am pierdut
Te rog frumos da-mi si mie un ac sa termin dantela
Vezi bine ca nu ma pot ridica
pana ce fereastra nu ajunge la soare

Te-as lasa uneori sa privesti peste umar
migaloasa mea lucrare
cu motive baroc sau mai tarziu, inca neinventate

Nu te-ai aseza la fereastra decat o singura data
Umbra ta ar poposi pe degetele si buzele mele
doar atat cat as taia firul cu dintii
si as face un nod strans
un nod mic, abia simtit