de câte ori transpira pablito își amintea
că juanitta avea o piele fierbinte
în vis ochii ei ca doi tăciuni îi sfredeleau pieptul
îi răsuceau noaptea ca pe un cearșaf în jurul
cărnii lui dureroase
avea un singur braț, un singur ochi și un singur cântec
pe care îl tot cânta la o mandolină cojită ca un zeu desperecheat
juanitta îl auzea și pornea spre el lăbărțându-și pașii pe treptele
așteptării lui dureroase
venea tot mai încet și mai alunecător. în ritmuri tainice de flux și reflux
îi invada mintea. se impregnase în el mirosul ei sărat.
de câte ori transpira pablito știa
că juanitta vine să-l ia de bărbat.