Într-o bună zi, de mai,
Doi ciobani, vecini de plai,
Își plimbau a lor mioare
Hoinărind printre răzoare...

Unul chiar pe jos găsi
Un ziar ce-l frunzări
Aflând, cu mirare mare,
Cum în lume se mai moare...

Despre SIDA el citea
Și tare se îngrozea...
Amicul se depărtase,
Pe-o movilă se-așezase.

Cititorul de ziar
De boală n-având habar
Se trezi a-l întreba:
- Frate, SIDA n-ai cumva?

Celălalt, în gândul său
Își zicea: "ce Dumnezeu,
Ce-i veni de mă întreabă?
Nu mai are altă treabă?

Îl cunosc pe ăsta bine,
Vrea ceva el de la mine
Nu-ntreba el otova
Dacă am sau nu ceva...

Dar ce-o fi?, n-am vreo părere
Dacă-i spun că am, îmi cere;
Dacă-i zic că n-am, nu crede,
Pân-aici oricum nu vede..."

Prefăcându-se-a găsi,
Astfel dânsul glăsui:
- Bade, drept eu îți răspund,
Un picuÈ› mai am, pe fund!