Stau tolănit pe tronul lumii vechi
Pierdut în amintirea morții.
Tresar când văd pământul sterp
Udat de lacrimile sorții.

Reiau cuvinte spuse în deșert
Organizate-n versuri fără noimă.
Gândesc la fapte fără țel,
Ascult ciobanul, care îndrug-o doină.