am încercat să fiu fără aripi,
mă poți învinui pentru asta?

cercetare

îmi pare rău
eu… am încercat doar să fiu nimic

~ cântecul devine mai tare,
mai sălbatic,
sabie înfiptă artificial în inima mea ~

“n-ar trebui să ai așa niște chestii albastrte”,
îmi explică el tandru,
plesnindu-mi paginile,
spărgând liniștea

“ce-i aia?” ar fi trebuit să spun;
dar eu încă sunt fulgul lăcrimând,
n-am învățat nimic încă

“of”

dă pagina,
sărind era singuratică

confesiune:
“am încercat să fiu o metaforă,
am încercat să fiu îngerul cu o singură aripă;
mă poți învinui pentru asta.”

mă îndepărtez.
preotul îngenunchează,
rugându-se pentru… distrugerea sufletului meu.

capela sângerează.

blestemată pentru că sunt cea aleasă.

te iubesc.