Poem


Sub voalul tău, femeie –
transparent mister – ești patria insulară
a celor exilați
din propriile lor suflete.


și tot sub voalul tău apune,
ca într-un soare roșu,
istoria omenirii,
scrisă de multe ori pe valul
cel mișcat de tine...


și tot pe sub mister,
învinsă se retrage aspirația lumii.
ah, femeie, tu, cea din mijlocul apelor,
auzi tu bărbații aceștia cum vorbesc
despre tine?


aspirație și apus colorat,
te duci dintre stîncile tocite de valuri,
te pierzi din privirile noastre.


doar cerul a rămas fără tine
și-ncet închidem ochii,
noi, cei deprinși cu echilibrul pe zîne...