Te simt printre miile de fire de vânt
Cum mă mângâi prin păr și tresar
Sub o șoaptă... șșșttt... ești aici
Și mângâi copacii cu a ta voce.
Nu ești un trup,
Ești doar un suflet ce poate pleca oricând,
Dar ai ales să rămâi,
Mereu aici, mă împiedici să scriu „lacrimi”.
Îmi stingi țigara și mă privești,
Dar ești doar frunza unui copac.
Aici, aici vreau să-mi fie mormântul,
Să adorm cu vraja ta asupra ochilor mei,
Crengile să-mi țină de cald.
Formează-mi groapa și cavoul,
Căci aici vreau să rămân
Închisă în același „NOI” veșnic.
Îți mulțumesc pentru că ești aici.
Tu! Sub forma unei frunze.
Tu! Sub forma unui fir de vânt.
Te simt! Doar pe tine!
Îngroapă-mă, tu! AMIN!