Mă întorc.
Nimic nu văd
de umbra ce se lasă
în urmă. Ceața deasă
așteaptă, nu-mi pasă
că vrea să fie înțeleasă
dar trasă,
secunda cade,
clepsidra roade
precum marea țărmul.
Unde este omul?
S-a pierdut în tomul
ritmului, iar pomul
așterne-n drum somnul.