(îngeri de toamnă)


Cad frunze de îngeri
dintre pene de toamnă,
aripa copacilor se zbate în vânt…
șuvițe în curgeri
și lacrimi de Doamnă
îmi cad printre gene în nuanțe de cânt.

Cad îngeri pe frunze
de Toamnă-mpănată…
sufletul lumii să zâmbesc îmi șoptește.
Am lacrimi pe buze,
lumina mi-e pată…
îți văd doar conturul, căci lumina m-orbește.

Îmi ești răsuflare
și aud cum clipești…
în curgerea-mi aspră surâsu-ți mi-e suflet…
În gând mi-ești culoare
prin peniță-mi șoptești
că-mi vei fi pretutindeni, între-atingeri și sunet…