convalescent pe tobe și visul mă calcă pe mâini
să le ridic să le încrucișez întunecat surâs

nu poți tu nu poți hei cine-mi ridică mâinile e foarte mare
convalescent pe tobe în frig și în transfigurare

și cum vă depărtați astfel sprijinindu-vă unii de alții
mă veți afla mereu aici la începuturi de rotații

puternic și greu de orgoliu neclintit ca pământul
care nu satură pe nimeni decât mai în adânc sfărâmâdu-l