Hai cuie, belșug,
din lemnele uscate
să-mi faceți coșciug.

Hai cuie, de-acum
voi scrie doar tratate
și numai postum.

Hai cuie, loviți
în tâmplele-mi de scânduri
canari istoviți.

Hai cuie-n poem
și-nchideți-mă-n rânduri
din carnea lui crem.

Hai cuie, cu dor
v-așteaptă-acum și iarba
sub care-o să mor.

Hai cuie, tăiș
să-mi scuture-n câmp barba
și ochiul pieziș.

Hai cuie, v-aștept
cu giulgiul fin din rochii
întins peste piept.

Hai cuie …sau nu…
Spune-mi, iubito, că nu-s frunze palmele tale care-mi acoperă ochii
și că nu umbra stâncii se mișcă în urmă, ci tu...