Sfoară cu scoică la capăt,
pietricele în culori ce se oglindesc spre azur,
melci ce încrusteaza malul oricărei ființe,
foi veline ce se umplu de nori,
verde teribil si galben glumeț,
vata de zahăr ce-aglomerează zarea,

e colțul meu de lume și...MAREA.

O algă ce-și supără verdele la țărm,
meduza ce-și trepidează transparența,
sarea prea multă cu care Domnul a gătit peisajul,
răcoare și cald...pe rând, dar frumos;
Ascultă ca iz de muzici chemarea,


e colțul meu de lume și...MAREA.