Versurile se arcuira in cascade de emotii
prin pletele din amintirea ta,
ca soapte de muze pe buze de poeti,
apoi iti cazura eliptic prin inima
cu nectar picurandu-ti nedumeririle.
le-am adunat toate,versuri si soapte
si am nascut pictura ce iti fredoneaza umbra,
ca-n serile de iarna lungi,privind la ea
sa cant aievea simfonia renuntarii la cuvinte!