_Sapa, gropare, in pamantul inghetat!
si sfarteca-n oase si carne,
_Ucide!lumina sufletului descarnat
si scapal de rele si de foame.

_Ciopleste!in os, din dinti-i de aur,
o lama de cutit,
cu care acela ce-l poarta
sa taie in ceata si craniul...
Natura sufletului neinblanzit.

_Sapa, gropare! in pamantul inghetat.
Caci zgomotul de clopot si de toaca-i
infundat.
_Deschide-i, cu lama cutitului, ureche!
Necontenit,in fum de lumanari,
tu stai de veghe
langa un suflet ce-a plecat.

Dedecata bunicului meu, pictorul Octavian Teodorescu