Pipăirea cu talpa


Aș fugi de lume, de nemișcarea ei
și apoi m-aș întoarce
să-mi tund părul lung,
într-o noapte să îl ard plîngînd
și să-mi omor poemele nescrise.


stele din mine, căzute spre cer
pentru a se stinge în lacrimi pe ochi,
pentru a striga disperarea nopții,
pentru a certa foșnetul mișcării Marei Lyre.


în cele din urmă, Dumnezeu le va deschide
pe toate zîmbind: șoptește acum, o să îmi spună,
du-te și șoptește acum!...