Comunicarea cu țăranul


Un țăran plîngea.
i-am dat o casă,
el i-a trecut pragul,
apoi a ieșit tot plîngînd.


i-am dat o pine.
a gustat din ea și a plîns,
i-am dat menire înaltă
și tot mai plîngea.


i-am dat un copil.
l-a sărutat și apoi l-a ucis.


deznădăjduit, plîngînd și eu,
i-am dat o cruce.
a tăcut, a zîmbit, și-a lepădat istoria din palme
și s-a culcat pe ea...