AÈ™ vrea
să fie o dimineață însorită
în care umbletul oamenilor
să miroasă a foșnet de frunză
îndoită de vânt, în care
zgomotul străzii să fie
strigăt de păsări în goana lor
după cuib, în care
picuri de rouă să-ți mângâie glezna;
aș vrea să vie o dimineață însorită
în care să-ți povestesc despre toate.
Acum tac. Nu te cunosc.
Mă amăgesc în lumina dimineții.
A dimineții mele însorite.