Atât de mult te-am visat și de tare
Incât am uitat să vorbesc și-am tăcut.
Tăcerile mele ca plumbul topit
Au frânt zborul viselor tale.
Atât de dragă mi-a fost umbra ta
Și buzele tale amare, încât,
Atunci când nu mi-a mai rămas din tine nimic
Am ales să fiu umbră-ntre umbrele tale.
Am ales să fiu umbra care-o să vina
și o sa revină fară-ncetare
În viața ta, cândva plină de soare.