în dezgustul indiferenței mușc mărul
iar miezul lui se-arată mai profund
și oare ce-i mai greu decât dezbărul
de-o obișnuință a apei peste prund

că cine simte singur pierde timpul
nedeslușind ce e mai larg în sens
un ochi văzând ce a pierdut Olimpul
vrea un câștig de-o clipă pentru Ens

dar ce câștig în triumfări se-mparte
când recunoștința moare-n fașă
și dăruirea sună precum oluri sparte
ca să trezească-n biata fire lașă

vreun mister teluric și trufaș
lângă Cerul care-i este naș