Din cele o mie de trupuri așezate concav lângă vântul pribeag...

pe tine te vor norii
pe tine te vor stropii
pe tine te vor razele

pe tine te plâng zilele
pe tine te plâng spasmele
pe tine te plâng grijile

numai pe tine
te vrea irisul meu
și ochi-mi strălucesc
la adierea umbrei tale

numai pe tine
te vrea sărutul meu
și gura-mi zâmbește
la sursurul pașilor tăi

și viata mi-e tihnă
când dulcele tau chip
mi-e aproape și blând
răvășit pe pământ.