Mi-e frig și-n luturi la olari mă duc
Într-un cuptor să iau noi forme
(Oasele-mi sunt reci și merg năuc
Prin vremea de schimbări diforme)

Mi-e dor de popoarele romane
Puse de-mpărați în confruntări
Spre glorii însemnate-n mane
Prin viile neîngrijite cu răbdări

Sete nu am dar nici izvor nu caut
Deoarece femeia mă adapă-n veci
Cu plăcerea de cântări din flaut
Fiind ca zeul cu cornele de melci

Apoi sătul de toate toate am să las
Liniștit că mersul a devenit popas