Morții mei nu au nici vârstă și nici horoscop,
Sunt perlați, sudoarea calpă scursă de pe zei,
Nu tresar când trece dricul peste vreun hop
Și nu put, madam, sub coasa ta, sub norii grei.

Morții mei sunt tineri, doamnă, nu au nici un an,
Pleacă fără să-și ia cel mai trainic rămas bun,
Ochii lor de sticlă, veseli, nu-s umbriți de ban -
Ortul lor rămâne-n mine, hohotind nebun.

Morții mei sunt veșnici, lumea sărăcește brusc,
Sunt doar oameni de ispravă și de adevăr,
Þin sub unghiile late lut batrân, etrusc
Și au sânge pe mustață și argint în păr.