poate că ar trebui să ne pictăm cu degetele trasee de memorie șirul nu se pierde întotdeauna înapoi
am hohoti copilăria cu buzele negre de mure dar abia ne suim pe prima treaptă a verii
mi-ai agăța o ramură albă de tei întors din fruct de nota cea mai de sus de privire
balansul ne-ar răsturna orice perspectivă într-un alt cer ne-am lipi lacrimi de zâmbet
pentru o poveste care începe acum și se termină ca orice poveste la capătul curcubeului