luni
dejun
atunci te-am gasit in lumea poeziei si ai disparut
m-ai uitat pe trunchi de copac in aceeasi dimineata pe care mi-ai trezit-o urland agonia pe care-o traiai de zile
am simtit rece si ud si parca mi-era trupul batut
valurile trecutului tau ma loveau de nodurile zilei

pranzul
un gol dureros
te-ai ascuns in numere sau versuri ce-ti trezeau lacrimi trecute prin subsolul gandurilor
si nu le-ai sters langa mine
eu eram tot singur
ai inundat si sufletul meu
ti-a fost teama de singuratate si ai hotarat sa-ti fiu virgula si maine

cina
acum e tarziu
am ramas agatat de ultimul cuvant si-s doar o amarata de virgula in viata ta

marti

intre luni si marti te iubesc si te doresc
dar tu lipsesti
cam asa ceva
acum e miercuri
sunt doar o virgula
astept un nou luni