mult am vorbit Doamne...
tronul tăcerii l-am uzurpat
și cu slavă deșartă m-am încununat
cu nesocotință am vorbit
și prostește am râs
mult am vorbit Doamne...
și minciuni nenumărate am grăit
cu brâul mândriei m-am încins
și-n mantia trândăviei m-am înfășurat
mult am vorbit Doamne...
și m-a cuprins somnul
în destrămarea gândurilor
necurate vise am visat
mult am vorbit Doamne...
și paznicii sufletului au adormit
focul inimii mi s-a stins
și rugăciunile nu le mai știu
mult am vorbit Doamne...

tăcerea cea înțeleaptă
dă-mi-o mie Doamne
în rugăciune să-Þi caut
urmele pașilor
în cenușa inimii mele
tăciunii iară aprinde-i
de gândurile cele fără de folos
depărtează-mă Doamne
în închisoarea plânsului
zăvorește-mă și prieten mă fă
lacrimilor mele
tăcerea cea înțeleaptă dă-mi-o mie
și fără de spaimă
la moarte să cuget
chinurile cele veșnice nu mi le hărăzi
și-n ceasul judecății Tale
la dreapta Ta mă ține
tăcerea cea înțeleaptă dă-mi-o mie Doamne
în grădina dragostei mă primește
și-n liniștea nopții
scară de taină
spre mine
coboară...