mi-am inchis usa
pe umarul drept
mi-am spart fereastra
din balamalele sufletului

aici

intre paralele si ecuatoare
m-a orbit soarele in care ma ineca

mama
atunci

cind ma arunca in barcile pescarilor lipoveni
stringindu-ma in bratele ei lipicioase
dupa recoltarea prunelor subtiri de tuica

ma stringea si ma arunca in acelasi timp

da

ca un leagan intre pilonii pe care

acum
in aceasta noapte
incerc sa ma ridic
timp
de o aripa
sa ma tin
de paralele de pe globul
pamintesc
de pe noptiera

sa deschid ferestrele
sa pun putina vaselina
la balamalele
sufletului

intr-o zi
poate de Craciun
sa ma pot sprijini singura
de pervazul
trecuturilor noastre

aliniate la ecuatorul
de pe noptiera