Sub umbra desei primăveri,
Sub calde adieri de soare,
Mă plimb pe străzile pustii
Cu pașii goi și rătăcind în vânt

Privesc adând în infinit,
În nepătrunsul negru.
Privesc adânc și mă gândesc
La chipul tău funebru.

Lipsit de soare și de raza lui,
Crăpat și fără viață, zace!
Pe fundul unei vechi iubiri
Purtată adânc în amintirea mea.