Ce zici, iubito?

Ce zici că ninge gândul peste noi,
Că vine întâmplarea sublunară
Și ne găsește pe-amândoi
Îmbrățișați în liniștea stelară?!

Ce zici că noaptea de argint
Bătea în geam și ne-aducea
Săruturile de absint,
Când peste plopi ningea, ningea? ...

Ce zici, zăpada e o lacrimă
A unui cosmic ochi plângând,
Cristalizată într-o patimă,
Purtând mireasmă de cuvânt?!

Ce zici că florile de gheață
Au muguri de lumini cu vise,
Zborul că sparge vămi de ceață
Spre paradisele deschise?

Ce zici, ți-e frică de poveste
În dăruirea opalină?
Cuvântul curcubeu zidește
Și toarce fire de lumină.