De frică plâng

Ca dintr-un ghem de frică și de teamă
Întind spre Tine, Doamne, mâna mea,
Și sufletul, știind că Tu mi-ești mamă,
Mântuitorul meu, și dragostea...

Pe-această lume de păcat, a fricii,
Și-n lumea cea de dincolo, mereu,
Mă rog la Tine, bunul Dumnezeu,
Cu pruncii, și bătrânii, și părinții...

Îți spun ce simt, ce plâng, și ce mă doare,
Îți spun ca unei vițe din părinți
Că mi-este foame de iubirea Ta cea mare,
Și ocrotirea drepților Tăi sfinți...

Mi-e foame, Dumnezeule, de Tine...
Și mort de frică-n rele, mai adânc
Mi-e foame de sămânța Ta de Bine,
Și așteptându-Te, din Tine, Doamne, mânc...
Și așteptându-Te pe Tine, Doamne, plâng...