NEBUNII

păşeşti apăsat înainte n-ai timp să priveşti înapoi
te pierde trecutul cuminte în mâine în griji şi nevoi

È›i-e cupa de viaÈ›ă tot plină când dulce când poate amar
tu sorbi cu privirea senină cu zâmbetul fără habar

şi totuşi te judecă unii când nu dau tribut de dureri
È›i-e milă de dânşii nebunii striviÈ›i de corupte păreri

le laşi câte-un dram de iubire să-i spele de chinul nedemn
să-i smulgă uşor din orbire şi pasul-nainte È›i-e demn

Gabi Ghimpu