EVA: Uimire

O-uimire îmi adastă,
Și de ea nicicum nu scap:
Golul ce-i ramase-n coastă
Cum de s-a mutat în cap?!

ADAM: Lamentare (Creatorului)

Când mi-ai croit din coastă soață,
Eram un boy cu șolduri grase,
Dar Eva-mi face-așa o viață
Că-mi numeri coastele ramase.

EVA: Confuzie

Din coasta lui zici c-am ieșit
Și-amprenta asta mi-e nefastă
Dar, Doamne, unde ai greșit
De dracul-i sta ascuns în coastă?!

ADAM: Diferență

Naivul de Adam odată
Căzu sub măr în greu păcat.
Firește, Eva-i mai curată:
Cade mai des...Dar cade-n pat!

EVA: Răsplată pentru ADN primordial

Adam și-a plătit obolul
Dându-mi coasta ca formulă
Astăzi, ca să-i umplu golul
I-am băgat în loc o sulă!

ADAM: Omul e sub vremi…

Cu-ale sorții încercări
Nu mai am puteri să lupt
Eu, Adam, fiind sub vremi,
D’apoi Eva… mai desubt?!

EVA: Răzbunare

Domnul i-a luat o coastă
Și-i făcu din ea nevastă.
Când îl toacă din guriță
O visează-Adam...costiță!

ADAM: Paradox

O nevastă preafrumoasă
E o fericire-n casă,
Dar această fericire
E deja nenorocire.

EVA: Dezamăgire

M-am născut cândva din coastă
Lui Adam să-i fiu nevastă.
Astăzi, cum îl știu cam prost,
El m-ar vinde. Mult sub cost!

ADAM: Invocare

Ce soartă aiurită,
Ce zeu m-a blestemat?!...
Femeia mea iubită
Se vrea bărbat…De stat.

EVA: Incertitudine

Doamne, m-ai făcut din coastă
De Adam, Evă-nevastă,
Întrebarea-i obsedantă:
Din ce loc ieșii…amantă?!

ADAM: Optimism

Toate trec pe lumea asta –
Cele bune, cele rele;
Se vor trece deci și ele:
Și amanta, și nevasta.