Un om orb intr-o casa pustie
oboseste aceleasi limitate drumuri,
pipaie peretii care se prelungesc,
sticla de la usile interioare
si cotorul aspru al cartilor
interzise iubirii lui,intunecata
argintarie mostenita de la parinti,
robinetele si ramele tablourilor,
cateva vagi monede si cheile.
E singur si nu-i nimeni in oglinda.
Se duce si se intoarce.Mana atinge
primul raft de carti.Fara sa si-o propuna,
se intinde pe patul singuratec
si intelege ca tot ceea ce face
la nesfarsit,sub amurgul sau,
se supune unui joc pe care nu-l intelege,
condus de un zeu indescifrabil.
Cu glas puternic si cadentat repeta
fragmente din clasici,apoi incearca
variatii de verbe si epitete
si bun sau rau scrie acest poem,