parcă eram pe cruce
cu fruntea țintuită-n lemn
sângerându-mi lumea
din pieptul meu creșteau păsări
cu ciocul orange
toaca bătea în aer
ultimele cuie de speranță

parcă eram pe un deal
hăulind lumina
de cingătoarea ei se prindeau
în horă păpădiile
din ochii mei curgeai tu
întrupându-te-n iarbă
în formă perfectă
de vers

parcă eram pe boltă
din struguri făcusem mătănii
numărând pașii dorului
până la tine în poartă