Cartea vietii

De mic am invatat sa scriu
In cartea vietii stranii semne,
Paseam adanc ca un copil,
Dar gandul meu avea sa-nsemne.

Cand ochii mei spuneau ca vor
O clipa doar s-alerge,
Privirea crunta era a lor
Caci nu puteau a intelege.

Cum de o fata ce eram
Ar vrea sa fuga-n lume,
Sa uite grijile ce-n geam
Stateau privind anume.

Acum nu-i geamul de atunci,
Nici grija cea de joaca,
E drumul lung pe care-l duci,
Un vis spre sunetul de toaca.

Gresesc sau nu, nu ma-ntrebati,
Eu stiu ca am dreptate,
Ca-n asta lume toti sunt frati
Si-un sange pan’ la moarte.