Dincolo de cuvinte

Ma regasesc in visele pierdute,
De egoism si sentiment ravnite,
Sperand sa stralucesc ca nimeni alta,
Dar iar destinul isi invarte roata.

O clipa a trebuit sa doara
Un suflet ce ranit era intaia oara,
Apoi usor s-a prabusit destinul
Cand pe mormant ai asezat tu crinul.

Pedeapsa mea e sa ador trecutul
Cand nestiinta cucerea avutul,
Cand visul se-mplinea in resemnare
Si multumirea mea era mai mare.

Accept sa ispasesc o vreme buna,
Intr-o celula in care ingereasca luna
Isi lasa raze pentru mangaiere
Sa rabd si eu, sa stiu ca am putere.